Lucrez intr-o institutie publica, am rezistat 7 ani, fara pile, cu nervi si cu munca, desi notiunea de munca onesta e subiect de bascau si cam atat pentru multi dintre colegii mei (cu statut special cf legii si ei ca si mine, dar care ruleaza in particular afaceri, mai mult sau mai putin legale).
Dupa ce am acceptat un salariu de circa 700 de euro ca sa fac pe avocatul politiei timp de 7 ani, mi s-a luat complet. In avocatura e nasoleala mare intr-un oras de provincie ca al meu, in magistratura nu imi doresc sefi care sa imi impuna solutii...
Incotro se poate duce un prapadit de bugetar pe vremurile astea? Si nu imi raspunde in strainatate, ca de disperare m-as duce si sa spal vase in carciumi din afara dar sa ma pot simti om si sa nu imi fie rusine, cum imi este aici, ca muncesc!

Fa-ti cabinetul tau de avocatura, evident, sunt sigur ca asta aveai in cap cand te-ai dus la o facultate de Drept. Poti alege varianta sa fii un avocat foarte bun, si atunci te mai si umpli de bani. Criza (si vremurile grele, in general) pot fi ocazii foarte prielnice pentru avocatii buni.

GB

Multumesc, stiu  - profesie liberala inseamna aparenta independenta, dar locuiesc intr-un orasel de provincie, aici am un spatiu in care mi-as putea deschide cabinetul. Solutia cu cabinet in capitala e doar un vis pe care nu mi-l permit financiar . Toate bune si frumoase pâna la punctul la care intr-un oras de 70.000 de locuitori piata juridica are 140 de avocati inscrisi in baroul local; unii sunt si practicieni in reoganizari si faliment/insolventa. Pe scurt piata e deja acoperita de rechini, asa ca as putea capata pentru inceput doar dosare marunte, gen reabilitari judecatoresti, oficii si poate cate un divort.
Mi-ar fi de mare folos o idee de relocare si angajare intr-o firma privata; inutil sa spun ca am scris CV-uri, am trimis, am aplicat, astept raspunsuri, tot cliseul, bla bla bla.
Imi doresc sa imi folosesc util genul de energie pe care am irosit-o la prostia asta de job actual, caci daca as fi fost platita dupa numarul de dosare asa cum incaseaza avocatii, pana acum aveam o avere frumusica.
Inca sper ca o idee stralucita va face diferenta. Mirajul de a munci liber si cu placere in privat ma bantuie de mult.
Multumesc oricum, o saptamana agreabila.

Ana-Maria,

Stai linistita acolo unde esti acum, daca inca mai castigi 700 Euro intr-un oras de provincie.
Iti spune lucrul asta un om patit, fara serviciu, care in ultimul an a trimis peste 1,000 de CV-uri la firme private si care a participat la peste 50 de interviuri (~20 de firme, la unele chiar si cate 4-5 interviuri).
Concluzia ?
Angajatorii privati profita de situatia de haos si panica existenta in Romania in acest moment si chiar daca nu sunt afectati de criza au tras de salarii in jos pana la un nivel de neimaginat in urma cu un an sau doi, deoarece oricat de mult ar diminua salariile tot gasesc pe cineva sa accepte postul.
In Bucuresti spre exemplu, daca primesti oferta de 500 Euro / luna trebuie sa te consideri norocos. Si asta in conditiile in care ai peste 10 de ani de experienta, ai lucrat in companii mari si ai detinut si o pozitie manageriala.
Ca sa nu mai spun ca de cele mai multe ori salariul in cauza nici nu este platit pe contract de munca ci pe PFA sau firma. Asa ca cei 700 Euro net platiti pe cartea de munca sunt extraordinari.
Intr-adevar suma nu-i mare, dar e una cu care poti trai dupa o zi pe alta.
Eu unu' am refuzat in ultimul an oferte de 1,000 Euro pentru ca mi s-au parut mici (in raport cu veniturile anterioare), dupa care, pe masura ce timpul trecea ofertele erau din ce in ce mai mici. Acum mi-as dori sa primesc ofertele de 1,000 Euro pe care le-am refuzat, dar se pare ca cel putin pentru moment sunt doar un vis frumos.
Nimeni nu mai angajeaza decat ocazional, pozitii de inlocuire de cele mai multe ori pe niveluri de entry level sau management de nivel inferior, asa ca cererea de locuri de munca e mult mai mare decat oferta iar angajatorii isi permit sa se comporte ca atare.

        Multumesc si tie Florentin pentru realism. In mare parte ceea ce tu mi-ai scris este ?i motivul pt care am stat atat de impasibila pana acum, am judecat pe aceleasi argumente (ca ceea ce am acum e mai bun decat nimik) dar, crede-ma, la stat nu se mai poate!
        Au ajuns de o nesimire si de o faradelege crunta; sefi mai putin calificati decat subordonatii, care stiu doar sa bata cu pumnul in masa ca sa isi impuna decizia lor pe semnatura mea si multe alte favoritisme incalificabile si intolerabile.
         In structurile astea ierarhice care sunt in politie si in armata trebuie sa pleci lobotomizat de acasa ca sa nu iti vina sa ii scuipi pe nemernicii oportunisti care devin sefi. Or, eu nu am norocul sa pot trai ca si cand nu as baga de seama ce se intampla pe aici si cu ce se mananca toata ipocrizia asta in institutiile de stat.

Sper sa pot lua o decizie corecta si sa imi recastig optimisul.
Succes si voua celor care cautati inca un job neavand nimik in prezent.

Stai linistita ca si in privat e la fel, chiar si in cadrul firmelor cu pretentii. Competenta nu mai are de mult timp de a face cu pozitia in cadrul companiei sau cu recunoasterea meritelor.

In ultimii ani premergatori crizei, pe fondul dezvoltarii activitatii in aproape toate domeniile, echipele din cadrul firmelor au crescut pe fondul angajarii a ceea ce se gasea in piata: tot felul de absolventi de facultati particulare, pitzipoance cu pretentii de corporatiste etc. Acesti oameni, de cele mai multe ori, nestiind cum sa procedeze din punct de vedere profesional acolo unde s-au angajat, s-au folosit de ceea ce aveau la indemana pentru a se face remarcati si pentru a obtine diverse avantaje: tupeu, aroganta, nesimtire, inventatul a tot felul de tampenii la adresa colegilor si turnarea acestora la managerii de nivel superior etc.

Ai sa fii surprinsa, dar sa stii ca acesti oameni sunt cei care rezista in fata schimbarilor deoarece se adapteaza foarte repede si sunt in stare sa faca orice pentru a-si pastra job-ul in conditiile in care sunt constienti ca la cat ii duce capul nu-si pot gasi un alt loc de munca.

Mai mult, se pare ca un astfel de comportament e chiar si pe placul managerilor de top din firmele din Romania, asa ca daca mergi in privat trebuie sa fii pregatita pentru astfel de lucruri. Este exact la fel ca la stat sau chiar mai rau: la stat daca esti foarte bine pregatit, pilosii fac totusi un pas in spate si din punct de vedere profesional nu te ataca sau contesta; in privat poti sa dai, spre exemplu, peste o pitzipoanca ajunsa absoventa de studii superioare cu 250 Euro pe an la Spiru Haret si care daca se afla si intr-o pozitie manageriala sterge cu tine pe jos, spunandu-ti ca ce ai invatat tu acolo unde ai invatat si experienta pe care o ai nu tin pasul cu ceea ce se cere in ziua te azi.

P.S. Am lucrat doar in privat !

Este extrem de adevarat ce scrii aici.  Eu am dubla experienta:privat/public.  Este surprinzator cate pile si ce nivel jos au multi angajati in firme private, pur si simplu pentru ca sefii nu doresc sa li se faca competitie, nici macar una intelectuala.

In foarte multe cazuri ai dreptate: sefii/firmele prefera "sifoane" in detrimentul omului muncitor/competent, care nu are timp de asa ceva. Eu cu ceva vreme in urma am postat un subiect cu titlul PCR (Pile, Cunostinte si Relatii) in care spuneam ceva de genul: am schimbat epoca, dar nu si sistemul. Sigur cateodata cei care folosesc PCR-ul se nimereste  sa  fie  competenti  pentru  respectivul post, dar  majoritatea  se "capatuiesc" in exclusivitate datorita PCR- ului. Si daca discutam de nivel inalt (top management) cu atat mai mult (cineva spunea aici "...daca ai  retele construite...").Asa ca e "complicata treaba"...

Da, fostul sistem PCR se cheama acum networking si este mai mult decat la moda.
Trimitand CV-uri catre diversi angajatori in mod direct, prin intermediul site-urilor de recrutare sau prin firme de recrutare n-ai nicio sansa sa te angajezi in perioada asta. Tot ce conteaza este sa cunosti pe cineva care sa te recomande direct angajatorului si acesta din urma sa simuleze un proces de recrutare la care sa mai cheme cativa candidati ca sa nu bata la ochi, dupa care iti ofera postul.

Ce e mai rau decat networking-ul in forma sa actuala, deteriorata, este apartenenta la grup a unor absolventi ai unor institutii de invatamant. Si nu ma refer la absolventii de MBA-uri care se trag unii pe altii dupa ei, in special cei de la Romano-Canadian din ASE.
Ma refer la absolventii unor institutii de invatamant controversate, gen Spiru Haret, care, datorita faptului ca sunt blamati fac front comun si se angajeaza unii pe altii. Acest lucru in conditiile in care Spiru Haret spre exmplu, a fost o pepiniera de pitzipoance care lucreaza in HR in firme de recrutare sau in diverse companii.
In ultimul an am participat la peste 50 de interviuri si de fiecare data am verificat ce pregatire are cel cu care m-am intalnit sau urmeaza sa ma intalnesc si am avut o surpriza neplacuta: peste 50% din oamenii de HR erau absolventi de Spiru Haret.
Si pentru ca nu-mi vena sa cred cat de multi astfel de absolventi exista in Romania am facut un experiment: am publicat un anunt de angajare pe BestJobs si am facut o statistica. Din peste 400 de aplicanti, peste 90% erau absoventi de facultati particulare controversate si mai mult de 60% erau exclusiv de la Spiru Haret.

Cu astfel de oameni in recrutare (sau si in recrutare) nu e de mirare ca networking-ul a capatat forma PCR-ului de alta data.

Eu nu am facut un asemenea "studiu" dar stiu cativa care au hartii de la astfel de "entitati" si sunt foarte scandalizati daca incerci cumva sa-i intrebari mai mult decat e cazul. Si daca-mi spui ca postul pe care tu l-ai scos era unul de top management...   :::))) Concluzia: daca vrei un post bun trebuie sa urmezi scoala care trebuie!!!!

Apropo, tu cum te raportezi la oamenii care au trecut in CV (Spiru Haret, Vasile Goldis etc) daca discutam de posturi de middle management? Apar astfel de "studii" si pentru top management?

Recrutez foarte rar pentru pozitii la care studiile sa mai conteze sau sa faca o diferenta semnificativa. Daca as face, insa, nu i-as lua in calcul sau i-as lasa intotdeauna la urma, pentru situatiile in care nu as avea alternativa.

GB