George, Norrin, Citesc (pe wallstreet.ro) ca in Romania este normal ca top managerii sa stea intr-o pozitie cam 3-5 ani, si ca ajung la "apogeu" dupa 2-3 ani de eforturi sustinute. Mi se pare o aberatie, caci in 2-3 ani nu ajungi sa cunosti business-ul in toata intimitatea lui, sa nu mai vorbim de timp sa implementezi o strategie (daca ai vreuna!)
In management asa ceva se numeste "revolving door policy" (...unul pleaca altul vine!) sau "musical chair strategy" (... se schimba posturile in fiecare 2-3 ani, de nimeni nu e in control de nimica!). Amindoua sint "worst ever practices"!
Care e situatia si care e logica sa se schimbe manageri in 2-3 ani? In afara faptului ca sint tineri si ieftini si pot sa sara intr-un picior.....
Articolul in cauza este scris similar modului in care foarte multi manageri cu pretentii din Romania deruleaza afaceri: analizand cauzele fara a cauta sa descopere care sunt cauzale care au generat efectele respective.
Daca in piata se constata ca sunt multi CEO care pleaca din functie dupa 2-3 sau 5 ani se ajunge la concluzia ca asa este normal.
In situatia in care "ne uitam" si la cauzele pentru care managerii in cauza pleaca, de buna voie sau sunt schimbati, avem de-a face cu urmatoarele situatii, functie de natura companiei: reprezentanta locala a unei companii multinationale sau companie locala antreprenoriala.
In cazul multinationalelor de cele mai multe ori in postul de CEO sunt instalati oameni mediocri trimisi din tarile de origine ale companiilor in cauza, dispusi sa vina intr-o tara ca Romania si sa-si alimenteze orgoliul cu faptul ca au ajuns CEO. In cativa ani, acesti CEO fie acumuleaza cativa ani de experienta de top si se intorc in tarile de unde au plecat pe o pozitie mai buna decat cea de pe care au plecat fie, cum de cele mai multe ori se intampla, au pus destui bani in buzunar avantajand in detrimentul companiei in cauza diversi parteneri de afaceri, ramanand in Romania sa traiasca bine in continuare, eventual reusind sa mai prosteasca vreo multinationala nou venita pe piata sa le ofere postul de CEO. Al III-a motiv pentru care managerii din multinationale sunt indepartati dupa doar 2-3 ani se datoreaza faptului ca se dovedesc a fi total incompetenti (adica acei manageri mediocri in tarile de origine) si nu dupa 2-3 ani ci foarte repede, dupa cateva luni insa pentru a nu prejudicia imaginea companiei si cei care l-au numit sa de-a explicatii il lasa 2-3 ani in functie dupa care-l scot din sisitem intr-un fel sau altul.
In cazul companiilor antreprenoriale, plecarea CEO-ului dupa doar cativa ani, atunci cand acesta nu este si proprietarul afacerii, se datoreaza de cele mai multe ori faptului ca antreprenorii isi doresc oameni care sa le conduca afacerile dar nu sunt dispusi sa-i lase sa actioneze asa cum acestia au de gand. Cu alte cuvinte, cei mai multi antreprenori sunt de parere ca nimeni nu poate conduce afacerea mai bine decat ei, motiv pentru care managerii isi vad de drum.
As mai scrie cate ceva despre ideea cu care am inceput aceasta postare, respectiv aceea a derularii afacerii analizand efectele fara a lua in considerare cauzele, sau cu alte cuvinte a elimina efectele negative spre exemplu fara sa identifici cauzele care le-au generat si sa previi reaparitia unor noi efecte negative, dar m-as indeparta de subiectul propus de tine. Poate discutam candva si pe aceasta tema. As fi curios cati dintre cei cu pretentii de manageri sau CEO stiu ce presupune managementul prin obiective, exceptii si / sau bugete si care sunt etapele peste care nu trebuie sa sara sau care sunt instrumentele de management utilizate in cadrul acestora.
Scuze, in primul paragraf postat anterior s-a strecurat o greseala: am scris "analizand cauzele fara a cauta sa descopere care sunt cauzele". Am vrut sa spun, asa acum am repetat si in final, "analizand efectele fara a cauta sa descopere cauzele".
Draga Mike, situatia asta e generata (si reglata) de piata si, prin urmare, inseamna ca face parte din normalitatea momentului, care evolueaza incet catre normalitatea pe care o cunosti tu cel mai bine. Pe mine nu ma ingrijoreaza asta catusi de putin, e dintre problemele cele mai mici din Romania.
Companiile corporate au ani de experienta in spate, timp in care au avut timp sa-si creeze un sistem functional. Asta face ca si managerii de top sa aiba prioritati legate din ce in ce mai mult de piata, de produs, de servicii si nu construirea unui sistem, cum era o data. Cum piata se misca foarte repede, nici ei nu prea au de ce sa stea prea mult intr-o companie.
Florentin: cu orice antrepenor ai vorbi iti va spune acelasi lucru si anume ca nimeni nu va putea conduce afacerea mai bine ca el si este perfect adevarat. El este singurul caruia ii pasa ! Florentin, anii in care ne entuziasmam cand puneam mana pe vreo carte de management au trecut. Bugetele, obiectivele, misiunile, valorile fac parte din cotidian. Rolul CEO se bazeaza din ce in ce mai mult pe partea de soft nu pe cea de hard.
Daca tu crezi ca managementul este parte din cotidian, cu siguranta faci parte din randul celor care considera ca stabilirea unor obiective (de cele mai multe ori cantitative) inseamna management prin obiective, ca intocmirea unui buget inseamna management prin bugete etc.
E plina tara "de manageri" specializati la locul de munca, oameni care dupa ce au participat la un training de vanzari (de cele mai multe ori) sau dupa ce un invatat sa pronunte EBIDTA considera ca stiu totul.
La fel de adevarat este ca dobandind in mod empiric cateva cunostinde despre management si nestiind in profunzime ce inseamna cu adevarat managementul in sine, nici nu poti sa-ti dai seama cat de putin stii.
Eu am vreo 10 ani de experienta manageriala si vreo 16 de cand tot invat despre management (inclusiv facultate de profil si master) si inca descopar lucruri noi, lucruri pe care intr-o anumita masura am constatat ca le-am intalnit in practica si daca as fi stiut de ele din carti poate as fi procedat altfel sau as fi luat mult mai repede o decizie.
Eu, cand ma intalnesc cu oameni care se considera "mari specialisti" in management sau marketing si am dubii la adresa competentei lor, le adresez o singura intrebare si-i las pe ei sa-si evalueze cunostintele.
Intrebarile fac parte din basic-ul managementului si al marketingului, necunoasterea raspunsurilor descalificandu-i total pe cei care nu cunosc raspunsul. Suna asa: 1. care sunt functiile managementului, adicatelea care sunt functiile pe care trebuie sa le exercite un manager indiferent de nivelul ierarhic (asta e pentru "specialistii in management"); 2. care sunt elementele mixului de marketing (asta e pentru cei care se considera "profesionisti" in vanzari).
Nu-i asa ca nu cunosti raspunsurile ?
Sa te ajut: functiile sunt 5 la numar iar elementele mixului sunt 4 si sunt cunoscute in literatura de specialitate ca cei patru "P" care totodata se afla in legatura cu cei patru "C". Vezi ca nu intelegi nimic ? Cauta pe internet, citeste si poate iti vine pofta pentru ceva management sau cunostinte de specialitate adevarate.
A enumera functiile managerului la banala intrebare de la interviu despre ce inseamna a fi manager, consideri a fi raspunsul castigator ? Criticand afacerile altora crezi ca afli raspunsul corect la intrebarea cum poti deschide o afacere ?
Vad ca te incapatanezi sa sustii ca poti face un lucru anume chiar si necunoscand nimic despre el. Oare de ce la management sa pricepe toata lumea fara sa fi studiat nimic pe tema respectiva dar de pilotat un avion nu s-ar incumeta nimeni fara cunostintele specifice (asta presupunand ca respectivului i s-ar da un avion pe mana sa faca ce vrea cu el).
Daca nu stii tabla inmultirii nu vei putea afla niciodata rezultatul unei inmultiri decat in modul in care o fac cei fara scoala atunci cand numara banii si in loc de o mie spun 10 sute etc.
De criticat afacerile unora sau altora n-am facut-o si nici n-am s-o fac vreodata ....... pentru ca nu-mi pasa de afacerile altora atat timp cat nu sunt implicat in activitatile in cauza.
De facut aprecieri la adresa celor care se cred mari manageri si tin sa dea si lectii altora, o sa fac atat timp cat or sa-mi iasa in fata si o sa-mi starneasca repulsie.
Succesul unei afaceri depinde intr-o mare masura de modul in care iti propui si reusesti sa obtii avantajul competitiv. Unul dintre atributele avantajului competitiv il reprezinta "accesibilitatea", adica gradul in care competitorii tai au acces la resursele pe care tu le utilizezi pentru a crea si pune pe piata anumite produse / servicii. Multa vreme in Romania, afaceri antreprenoriale au devenit "de succes" datorita accesului diferitilor antreprenori la sursele de finantare. Pe masura ce timpul a trecut si accesibilitatea la credite a crescut, antreprenorii in cauza si afacerile lor au pierdut avantajul competitiv si dintr-o data din mari manageri si antreprenori au ajuns mari tepari pentru furnizori, banci, stat etc.
Poate ar fi bine sa ne aducem aminte de Bancorex, Dacia Felix, Banca Agricola, SAFI, FNI etc. Daca te vei uita cu atentia printre afacerile antreprenoriale de pe la noi vei constata ca multe sunt legate de institutiile amintite anterior.
Cartile sunt foarte bune, dar la pozitiile la care se referea Mike B nu mai sunt un avantaj. Acolo se cauta experienta, realizarile, etc. Nu uita ca principalul rol al unui CEO este de reprezentare a companiei atat in interior cat si in exterior. Oamnenilor le plac istoriile lor, mai mult decat cunostintele dobandite la inceput de cariera. Motivul pentru care colegii, partenerii de afaceri, autoritatile vor colabora cu acel CEO tin de aceste istorii. Cand un nou CEO apare, cel care l-a uns pe pozitie va profita de ocazie si va dori sa si schimbe ceva in mersul companiei. Deci, obiectivele aceluia dintr-o data nu mai corespund cu cele cu care erau obisnuiti angajatii. De aici aprecierile premature ale acestora. Daca unui angajat i se spune sa renunte la ce facea pana atunci pentru ca nu foloseste nimanui si este pus sa faca altceva, dintr-o data cel care i-a spus este nepriceput, mediocru, etc. Daca ar cauta sa inteleaga pentru ce a fost adus ala acolo le-ar fi mai bine. Oamenii au tendinta sa se ataseze de ceea ce fac atat de mult, incat daca le inlocuiesti activitatea devin periculos de reactivi.
Tot ce-ai scris in paragaraful 2 face obiectul fazei de implementare a strategiei la nivel de companie, etapa de pregatire a climatului din cadrul organizatiei, respectiv:
- diminuarea rezistentei la schimbare; - cresterea receptivitatii angajatilor fata de nou; - modificarea culturii organizationale.
Daca CEO-ul stie de lucrurile de mai sus si va pregati climatul pentru eventuale schimbari, atunci angajatii nu vor mai deveni "periculos de reactivi" si nu-l vor mai considera "nepriceput, mediocru".
Vezi, chiar si asta este scris in carti. Ce bine ar fi daca CEOii de pe la noi ar pune mana si-ar mai citi din cand in cand.
Mi-am amintit de un film romanesc facut inainte de 89. Intr-un sat, exista doar un singur om (daca mai tin bine minte, oricum nu conteaza prea mult in context) care avea masina, respectiv o Dacia 1300. La un moment dat asta o loveste intr-un accident usor. Dupa cateva zile de la intamplare, se intalneste cu un consatean, care nu avea masina. Consateanul ii spune asa, cu o satisfactie morbida, proprietarului masinii: aaaaa, am auzit ca ti-ai lovit masina ! Da, raspunde proprietarul, dar eu am ce sa lovesc !
Interesanta discutie Florentin si Octavian. Am citit-o cu interes si cred ca am mai invatat cite ceva. As avea, totusi, citeva intrebari si adaugiri.
1) Este adevarat ca primordial este avantajul competitiv, precum Porter ne explica atit de bine, dar atributul vital al acestui avantaj competitiv este imposibilitatea de a fi copiat si reprodus. De acea a baza un avantaj competitiv pe ceva care este scris in carti este, putin spus, hazardat. Daca ceva este scris in carti, acele carti, oricit de multe ar fi ele, pot fi trimise, impreuna cu un cec de citeva sute sau mii de dolari, in India sau China, unde cineva tot atit de inteligent le va invata foarte bine. Atunci cum poate rezista un avantaj competitiv bazat pe lucruri scrise in carti?
2) Daca esti manager, la un anumit nivel, totdeauna ai access la niste tineri, angajatii tai sau consultanti, care au citit multe carti .... Atunci ce il defineste pe un manager de top de valoare? Personalitatea "tare"? Sint detui indivizi de tip "Alfa" care "si-au tocit dintii" in citiva ani si au terminat cu boli de inima. Se pare ca sint doua atribute care ii delimiteaza pe managerii de valoare de restul lumii, si anume: a) logica si b) intelegerea psihologiei Daca un manager de top este logic mai mult timp decit ceilalti si intelege propria sa gindire, cea a colaboratorilor, concurentilor etc. el are un enorm avantaj. Voi ce credeti?
3) Cea mai faina intrebare de management nu este cea iesita din cartile lui Kotler cu "the 4 P's of marketing" sau altceva, ci este o intrebare foarte simpla: "What business are you in?" ...."In ce business esti tu?" Sa luam exemplul lui George. Daca il intreb asta pe George si imi raspunde ca este in "head hunting" .... ceva nu este in regula! Daca in schimb imi spune ceva de genul "Sint in businessul de a oferi satisfactie si liniste mentala clientilor mei prin a le oferi sentimentul ca au gasit cea mai buna resursa locala posibila in circumstantele date" .... atunci incep sa ascult la ce spune George!! Voi ce credeti de intrebarea asta?
PS: am citit cu mult interes postarile voastre. Excelente idei.
Mi-a placut foarte mult post-ul tau. ( lucarea lui Porter despre strategie este una dintre cele mai interesante scrieri despre acest subiect pe care le-am citit eu)
Sustin afirmatia ta cu privire la atributele esentiale ale unui manager: un individ cu logica si un foarte bun psiholog.
Referitor la cat de mult conteaza educatia formala in management, foarte multi oameni de afaceri romani nu percep faptul ca literatura de business inseamna analiza unor afaceri de succes precum si a unor esecuri, analiza, in urma careia au rezultat concepte si teorii care ii pot ajuta sa evite esecul si sa reuseasca. De asemnea, unii ditre ei nu inteleg faptul ca formarea & informarea continua in domeniul managementului este esentiala pentru a asigura viitorul afacerilor proprii.
Pe de alta parte, in cazul particular al Romaniei, consider ca rolul esential al managementului ar trebui sa fie provocarea unei schimbari profunde in atitudinea angajatului roman fata de munca: trecerea de la " am stat la serviciu 12 ore, ce mai vrea de la mine?!!" la " am livrat rezultatele la care m-am angajat".
Eu nu cred implicarea managementului in schimbarea atitudinii oamenilor fata de munca. Sunt alte structuri ale statului care pot sa o faca - de exemplu scoala. Pana la 18 ani se presupune ca ar trebui sa stii ca pentru a primi ceva trebuie sa dai ceva. Ca si companie as putea sa te ajut sa te perfectionezi acolo unde simt ca este in interesul meu.
Treaba asta cu statul la munca 12 ore versus a livra rezultate nu are legatura cu angajatul. Daca tu ca si companie nu ceri rezultate de la angajati, la ce i-ai mai angajat ?
Stii care e diferenta, Octaviane? Ca managementul iti poate schimba atitudinea (mai exact spus, comportamentul, care e o componenta a atitudinii) in cateva zile sau in cateva saptamani, pe cand Scoala ti-o schimba in cativa ani sau zeci de ani, cand unii dintre noi s-ar putea sa nu mai traiasca pentru a se putea bucura de "investitia" respectiva...
Stiu despre ce vorbesti. M-am referit la actiuni de genul hai sa-i invatam sa-si schimbe atitudinea. Managementul o poate face exact cum am scris, adica dand si cerand sau pedepsind, nu instruind. Am simtit in intrebarea lui pope san nevoia de inca un training pe care companiile sa-l faca despre ce inseamna munca. Referitor la scoala. In primul rand ar trebui sa se ocupe de orientarea in cariera a elevilor, lucru care in Romania nu exista. S-ar rezolva multe. Mike B, acolo la voi exista asa ceva ?
Da, am avut vreo 2 nopti nedormite si rezultatul. Scoala ar trebui sa pregatesca oamenii pentru a intra in sistemul asta incare muncesti, obtii rezultate, esti platit si consumi. Pentru asta sistemuldupa care functioneaza o scoala ar trebui sa fie similar cu al companiilor. Airezultate, esti recompensat, ai o recunoastere, vei fi vanat eventual de vreocompanie mare sau mai stiu eu ce beneficii vei avea. Deci reflexul ala desprecare se tot vorbeste, incepe sa functioneze inca din scloala. Toate notele,concursurile, olimpiadele asta fac. Totscoala ar trebui sa te si indrume spre o meserie. Rolul ei asta este, ca laabsolvire, tu om sa te poti intretine fara prea mare ajutor din partea altora. Celespuse de mine mai sus la asta s-au referit: managementul nu are de ce sa instruiascaoamenii pentru a-si schimba atitudinea fata de munca. Acolo exista un sistemcare functioneaza si care duce implicit la formarea atitudinii. Deci, inca odata nu cred ca managementul ar trebui sa faca vreun efort special in a schimbaatitudinea omului fata de ce face in prezent. Daca inca exista inca oameni cuatitudinea de care aminteste pope san, nu asta este altceva.
In schimb companiile, prin reprezentantii lor pot face alte lucruri mult mai importante pentru oameni. De exemplu sa se intereseze ce face statul cu impozitele pe care le platesc si sa le directioneze acolo unde oamenii sufera: sistem de asigurari sociale si medicale, invatamant, lucruri de care oamenii au nevoie si de care sa se bucure, nu ochiuri de pisica pe mijlocul drumurilor, piste de biciclete peste care stau parcate masini, trotuare noi distruse de aceleasi masini parcate, catedrala neamului, fantani arteziene cu apa rosie, ceasuri cu rama aurie si mai stiu eu ce aberatii de cheltuieli.
Inteleg ce vrei sa spui, insa eu consider ca ignori cei 50 de ani de comunism. si pornind de la acesta premisa, mi se pare putin cam nerealist sa cer unui sistem de invatamant (statului) - care nu reuseste sa se reformeza , sa provoace schimbare. Acest sistem inca promoveaza valori care nu mai sunt la zi. Astfel, as conta si pe manageri ( ca si promotori ai unui sistem de a produce voloare diferit de cel promovat de catre comunism) sa lucreze la aceasta schimbare de atitudine.
Ba eu cred ca scoala trebuie doar sa te invete sa fii om civilizat, si nu in primul rand sa te invete o meserie sau sa te indrume catre una. Daca reuseste asta, dupa aceea te descurci singur cu usurinta.
Stiu ca esti adeptul alegerilor facute de copii la situatiile create de parinti. Cand te inhami la o astfel de treaba iti asumi riscul ca copilul tau sa greseasca la un moment dat. Du-te o data intr-un loc de joaca al copiilor si spune-mi cati parinti ai vazut care-si bat copii numai pentru simplu fapt ca au cazut. Raman la parerea mea, scoala ar putea rupe mai repede lantul asta dintre ce-si doreste copilul si ce doreste parintele copilului.
Voi spune niste banalitati : sistemele sunt create de oameni si tot ei le fac sa functioneze. te astepti ca oameni cu mentalitati depasite precum si discipolii lor ( care sunt si mai agresivi si itoleranti ca maestrii lor) sa produca un sistem care sa schimbe?... Atat timp efectele lenii, indolentei, ipocriziei si a lipsei de abitie si mandrie ii vor lasa pe oameni sa doarma linistiti, nu se vor misca prea mult lucrurile. Puterea exemplului si initiativa celor care ies din tiparele mentalitatii in discutie, au cele mai mare sanse sa faca schimbari.
Ma intrebi daca exista "professional counselling" in scoli. Bineinteles, si "din greu"! Poate este una din fortele necunoscute ale scolii din America de Nord si a educatiei in cadrul firmelor. Treci printr-o multime de teste si ajungi sa te cunosti destul de bine, mai ales daca vrei. Si in firme se ajunge ca toate persoanele care fac parte din "core group" sa aiba profilele psihologice cunoscute de cine trebuie (i.e. VP-ul de HR, Executive Management Group etc.) Asa se evita sa "..... try to fit square pegs in round holes" (... asta s-ar traduce "a incerca sa fixezi patratele in gauri rotunde"...)
If you have any question on psychological tests and profiles, please do not hesitate to ask.
